Page 32 - jurnalul conferintei Scoala online

ȘCOALA ONLINE. ASPECTE. PROVOCĂRI. SOLUȚII.
Casa Corpului Didactic Simion Mehedinți Vrancea

imitaţie şi le internalizează. De aceea, adultul-model, în cazul
acesta, părintele, trebuie să fie mai atent ca niciodată la
propriile acţiuni. Se întâmplă ca părintele să fie mult mai
solicitat decât în trecut şi aici mă refer la presiunea exercitată
de atribuţiile de serviciu care se îndeplinesc acasă şi nu la locul
de muncă, de respectarea nevoilor celorlalţi membrii ai familiei
aflaţi în contact direct 24/24, de gândurile şi nesiguranţa
generate de pandemie, de schimbările survenite pe toate
planurile.
Copilul, prin fragilitatea vârstei, nu înţelege aceste
schimbări. Îi este neclar de ce petrece atât de mult timp în casă,
de ce este restricţionat doar la plimbarea în jurul locuinţei, de
ce nu îşi poate întâlni colegii de grădiniţă sau bunicii, de ce nu
poate alerga în părculeţul copiilor.
Părinţii comunică cu copiii lor (şi invers), nu doar prin
mesaje verbale, ci şi prin componente nonverbale, afectiv-
emoţionale, gesturi vizibile sau abia perceptibile. O privire
atentă sau dezinteresată, o îmbrăţisare sau un zâmbet, un gest
de afecţiune sau de nervozitate, completează mesajul verbal, îi
conferă altă valoare. Părinţii trebuie să fie calmi şi să îşi
controleze primul impuls când copilul se comportă greşit.
Copilul înţelege când îi este criticat comportamentul, de aceea
trebuie să evităm a-l critica pe el ca persoană, atenţia noastră să
se axeze asupra faptei greşite. Copiii încep să realizeze ce
reacţie emoţională urmează unui ton ridicat al unui adult sau ce
expresie facială pot observa la o persoană care râde puternic.
Prin intermediul condiţionării, al empatiei sau al contagiunii
emoţionale, copilul, reuşeşte să înţeleagă emoţiile celorlalţi.
În perioada preşcolară, copiii reuşesc treptat să identifice
cauzele sentimentelor oamenilor, limbajul emoţiilor câştigând
în acurateţe, claritate şi complexitate.
Copiii respectă reguli de exprimare a emoţiilor
(Schaffer, R.):

31