Page 39 - 17 varstele scolii nr 13 corel 21.cdr

orelor de curs, dar şi în afara acestora. din cauza variației stărilor afective ale
2. Verificarea orală se poate aplica individual,
pe grupe de elevi sau frontal.
A) Verificarea orală individuală se
realizează prin ascultarea a unuia până
la
patru sau cinci elevi într-o oră.
Avantaje:
a) Permite elevilor expunerea mai
amănunțită a cunoștințelor;
b) Profesorul își dă seama mai bine de
nivelul de cunoștințe al elevilor și de
modul în care gândesc aceștia;
c) Profesorul poate cere motivarea sau
argumentarea unui răspuns;
d) Elevii pot fi ajutați prin întrebări
suplimentare.
Dezavantaje:
a) Este neglijată parțial clasa;
b) Dăunează pregătirii constante a
elevilor;
c) Favorizează învățarea în salturi, în
funcție de numărul de note și valoarea
acestora la un moment dat;
d) Poate favoriza apariția emotivității la
unii elevi;
e) Prezintă un grad de varietate inter-
individuală (de la un profesor la altul) și
intra-individuală (la același profesor, în
moment diferite).
B) Verificareaoralăfrontală se
realizeazăprin „punerea de întrebări de
cătreprofesorîntregiiclase, după care
esteindicatelevul care varăspunde”.
Avantajele folosirii acestui tip de
evaluare ar fi acelea că:
a) Stimulează gândirea întregii clase,
b) Asigură participarea activă a elevilor la
lecție,
c) Încurajează pregătirea ritmică,
d) Permite notarea elevilor prin adresarea
mai multor întrebări celor vizați.
Dezavantajele verificării orale frontale
sunt:
a) profesorul nu poateaprecia obiectiv
calitatea și cantitatea cunoștințelor
fiecărui elev;
b) nu oferă întotdeauna condițiile unei
notări juste, prin faptul că întrebările nu
au același grad de dificultate;
c) se poate face diferit de la o oră la alta,
37
CCD ”Simion Mehedinți” - Vrancea
profesorului.
d) Mare consumatoare de timp, timp care
adesea le lipseşte profesorilor cu număr
mic de ore.
e) pot fi strecurate aprecieri subiective.
La religie este indicată verificarea orală
cu următoarele condiţii:
a) întotdeauna întrebările vor fi formulate
clar şi fără echivoc;
b) întotdeauna va fi adresată întâi
întrebarea şi apoi va fi numit elevul care
va răspunde, în caz contrar elevul
desemnat poate să aibă impresia că
profesorul vrea să îl pună într-o situaţie
dificilă;
c) profesorul nu trebuie sub nici o formă să
critice foarte aspru un anumit răspuns,
dar nici nu va tolera atitudini care vin în
contradicţie cu normativele creştine.
Corectările trebuie făcute cu multă
delicateţe: „nu crezi că lucrurile stau altfel?”
sau „este interesantă părerea ta în legătură cu…
dar, totuşi, Biserica ne învaţă că… ”. O
importanţă deosebită în cadrul evaluării orale o
constituie atât anunţarea imediată a notei
primite, precum şi motivarea notei acordate.
3. Verificarea scrisă:
Acest tip de verificare se utilizează de
regulă după parcurgerea unuia sau mai multor
capitole. Acest mod de evaluare se realizează
sub mai multe forme: extemporal, teză, test,
chestionar, temă pentru acasă, referat.
Verificarea scrisă urmăreşte atât gradul
de însuşire a cunoştinţelor parcurse într-o
anumită etapă cât şi capacitatea de sinteză a
elevilor. Acest mod de evaluare poate îmbrăca
mai multe forme:
a) verificarea scrisă cu subiect unic:
acelaşi subiect este prezentat întregii clase;
b) verificarea scrisă cu subiecte
diferenţiate: subiecte cu diferite nivele de
dificultate care urmează a fi alese de către elevi
în funcţie de cunoştinţele şi capacităţile proprii.
Avantajele evaluării scrise ar fi acelea
că prezintă un grad mai mare de obiectivitate
din partea profesorului şi totodată îi protejează
pe elevii emotivi, dându-le posibilitatea să se
exprime mai deschis.
Pentru ca acest mod de evaluare să fie
Revista ”Vârstele școlii”, nr. 13, iunie 2020