Page 53 - jurnalul conferintei Scoala online
P. 53

ȘCOALA ONLINE. ASPECTE. PROVOCĂRI. SOLUȚII.
                                      Casa Corpului Didactic Simion Mehedinți Vrancea

           mai mult, am fost surprinsă să văd pe banca unei fetițe, două
           volume de literatură, iar titlul m-a oprit din drumul „verbului”
           pe care tocmai îl mai explicam odată. Evident, nu orice titlu:
           „Muntele  vrăjit”  de  Thomas  Mann.  N-am  putut  să  trec  mai
           departe fără să lămuresc împrejurările care o făcuseră să aleagă
           acestă lectură; nu făcea parte dintre recomandările mele pentru
           clasa a VI-a, nu credeam că poate fi citită și, mai ales, înțeleasă
           la vârsta aceasta... eram și mirată, dar și curioasă: de unde și
           până  unde  Thomas  Mann?!.  Copilul  (o  elevă  „cititoare”,
           evident), mi-a răspuns în cel mai firesc mod posibil că a găsit
           cartea în bibliotecă, acasă, că titlul i s-a părut interesant și că a
           început-o chiar. Era limpede, voia să știe și părerea mea. În
           ciuda faptului că a susținut „că-i place” și că nu i se pare nimic
           greu, am susținut și eu, cu câteva argumente încropite contra
           cronometru, că e o lectură grea și că părerea mea este că merită
           să-i  aloce  timp  peste  câțiva  ani,  când  o  va  putea  recepta  la
           adevărata valoare. Nu am verificat dacă am și convins-o.
                  Și, ca în basme, timpul a trecut mai repede decât imi
           inchipuiam  și  mult  mai  altfel  decât  ar  fi  fost  normal.  Am
           început orele online și, aceeași fetiță imi amintește, tenace, de
           lectura începută în vremuri „bune”. Dorea să le povestească
           romanul colegilor, așa cum făceam și la clasă, pentru că, zicea
           ea, este foarte interesant.
                  Cu  aceași  reticență  și  pregătind  auditoriul  oarecum
           pentru ceva ce „s-ar putea să vi se pară mai greu”, am lăsat
           copilul să vorbească. Am fost încurajată, oarecum, și de reacția
           clasei, care își dorea să audă „povestea”, noutatea, „altceva”-ul
           care se anunța în locul unei întâlniri obișnuite de amletic.
                  Comunicarea,  în  mod  real,  înseamnă  (și  nu  doar
           rtimologic), „comuniune” (împărtășire), vorbire împreună, dar
           cu sens și cu emoție.
                  Într-o comuniune verbală clasică, contextul est foarte
           important, forma comunicării „afectează” în mod real impactul
           asupra locutorilor.

                                        52
   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58