Page 56 - jurnalul conferintei Scoala online
P. 56

ȘCOALA ONLINE. ASPECTE. PROVOCĂRI. SOLUȚII.
                                          Casa Corpului Didactic Simion Mehedinți Vrancea

               a „ceea ce este cel mai de preț” (cf: H.R. Patapievici – idem,
               idem – cf: Platon, idem), adică este pus în contact cu ceea ce e
               cel mai valoros; cu alte cuvinte, sufletul nu poate fi transformat
               decât de ceea ce este superior, fiindcă doar acesta emoționează
               (etimologic – „mișcă”, „mută din loc”).
                      Și din cazul lui Socrate (adus de Platon în „Dialoguri”)
               și în cazul învățăturii lui Iisus, comunicarea vie este esențială,
               scrisul mai puțin. Oare nu ne-am întors, pe alt drum, către o
               astfel de situație, reinterpretată postmodern, e adevărat, dar cu
               aceeași miză.
                      Mai mult, nouă nu doar scrisul ne lipsește în acest spațiu
               virtual, ci și spațiul. Dorința de cunoaștere era mediată, filtrată,
               cizelată  de  un  spațiu  „plăcut”  al  întălnirii  educator-discipol.
               Expeditorul  și  receptorul  erau  într-o  întâlnire  cum
               benevolentia, se presupunea încrederea și aderarea la actul de
               cunoaștere.
                      Toate  aceste  elemente  de  context  („real”,  „pe  viu”)
               facilitau transmiterea mesajului. În comunicarea pe care acum
               o încercăm, nevăzută în mare parte, criptată de o tehnologie
               care, de cele mai multe ori, distorsionează adevărul emoțional,
               împărtășirea  nu  se  mai  face  decât  exclusiv  la  conținutul
               mesajului.
                      De aceea, ar trebui activată, sau,, ar trebui să mizăm pe
               imaginație (legătura dintre suflet și gândire), pornind de la ceea
               ce  Aristotel,  citat  de  Patapievici  în  ceeași  lucrare,  scria:
               „Sufletul  nu  gândește  niciodată  în  absența  unei  imagini”.
               Locul, care de multe ori activa imaginația, va trebui înlocuit cu
               „locul” unei povești – capcană, în care elevul să fie atras și apoi
               ținut  „de  bunăvoie”.Spațiul  formal  al  clasei,  constrângător
               oarecum,  formalismul  în  sine  al  conceptului  de  „școală”  ca
               instituție va trebui înlocuit cu o „magie” a unui loc imaginar,
               dar  atât  de  interesant  încât  să  acționeze  ca  un  „farmec”
               (etimologic – leac și otravă în același timp, depinde de doză).



                                            55
   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61